Coma vigilă este rezultatul unor leziuni cerebrale complexe. Principalele cauze pot fi lipsa alimentării creierului cu oxigen (de exemplu, din cauza unei resuscitări prelungite), un accident vascular cerebral sau un traumatism cerebral sever (de exemplu, din cauza unui accident de circulație). După o stare comatoasă, pacienții își deschid ochii, dar nu reacționează în mod corespunzător la stimulii externi. Percepția lumii exterioare este sever restricționată sau complet absentă.
Pacienții aflați în comă vigilă suferă de paralizii severe, nu pot comunica verbal, nu se pot hrăni în mod independent și sunt incontinenți. În majoritatea cazurilor funcțiile pulmonare și cardiace sunt păstrate, bolnavul nu necesită respirație mecanică și viața sa nu depinde de aparate. Aceste persoane nu sunt „pe moarte” sau „în moarte cerebrală”. Sunt oameni, pacienți cu leziuni cerebrale severe, care au nevoie de toată atenția și ajutorul nostru.
Nu știm câți oameni se trezesc dintr-o stare comatoasă într-un an și nici câte asemenea cazuri există în momentul de față în România. Diagnosticul de comă vigilă este un diagnostic clinic, care se bazează pe o anamneză medicală detaliată și pe multe examinări clinice. Studiile au arătat că diferențierea acestei stări de starea de conștiință minimă se face de multe ori greșit. În general, conform etapelor de recuperare după Dr. Gerstenbrand, în cadrul procesului de vindecare, starea de coma vigilă este urmată de starea de conștiență minimă.